Bântuirea

Bântuirea

36.00 lei

Nicolae BALTĂ s-a născut în 1960, la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limbă şi literatură română, specialitatea Filologie, secundar franceză. A publicat articole de eseistică literară între 1987 şi 2004 în România literară, Viaţa românească, Contrapunct, Luceafărul, Cahiers roumains d’études litteraires. În 2020 i-a apărut la Editura Junimea un volum de eseuri literare, Labirintul interpretării, şi un volum de proză memorialistică, Ultimul decembrie, la Editura Letras. Au urmat Limanul iluzoriu, Editura Letras, 2020; Capătul nopţii, Editura Eikon, 2021; Universul concentraţionar. O privire asupra literaturii interzise, Editura Muzeului National al Literaturii Române, 2021; Sfârşit de martie, Editura ePublishers, 2021 şi Borderline. Jurnalul unei psihanalize, Editura ePublishers, 2021. De asemenea, a publicat traduceri literare din limbile franceză şi engleză la editurile Nemira, Teora, Univers, Humanitas, Trei între anii 1992-2015.
A beneficiat de burse de traducător primite de la Ministerul Culturii francez, în 2000, 2003 şi 2006. Între 2012 şi 2015 a tradus filme pentru postul de televiziune FilmBox, iar din 2015 traduce documentare pentru canalele Discovery şi CBS Reality.

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 182
ISBN 978-973-37-2702-6 Categorie:

Autor: Baltă Nicolae

Descriere

Şi mai era şi oboseala, desigur, şi lehamitea care îl urmărea de atâţia ani. Şi încă ceva: când ar fi început să umble prin tot ce rămăsese de la ei, ar fi ieşit la iveală atâtea lucruri, încât s-ar fi simţit copleşit. Nu ar fi ştiut ce să facă cu ele. Cumva, situaţia de acum îi convenea. Oricum nu avea sentimentul că e cu adevărat casa lui. Era un loc de refugiu, dar faţă de ce anume, de fapt? Interiorul însuşi îl simţea primejduit. Pe de o parte, îi oferea o anumită linişte, dar care înceta la căderea întunericului.

 

Cititul şi scrisul, altitudinea intelectuală, autoscopia cu orice preţ şi urmărirea cu tenacitate a capătului sunt (sau pot fi) salvatoare. Este şi cazul lui Nicolae Baltă, care a publicat, dacă am numărat bine, cinci cărţi într-un an, sau un an şi ceva. […] O succesiune bulversantă de întâmplări, stări contra-dictorii, toate vin buluc în această proză autobiografică – şi alternează cu perioadele de aparentă stagnare şi neputinţă.
Eugenia ŢARĂLUNGĂ
Scriitura e vag monotonă, nu lipsită de acolade eseistice. Comentarii, analize, portrete, tot tacâmul din panoplia unor Blecher şi Holban, care au fost la rândul lor nu doar contabilii unor sfâşieri lăuntrice (medicale sau sufleteşti), ci şi foarte buni analişti. Nicolae Baltă continuă acest demers care duce către nicăieri. Face literatură. Care poate înghiţi oricât de multe.
Bedros HORASANGIAN

Recenzii

  1. Junimea

    Nicolae BALTĂ, Zorile în Hades (fragment –proză), în revista „Viața Românească”, nr.11-12/ 2023, pp. 70-74, fragment din volumul Bântuirea, Junimea, colecția „Epica”, 2023;
    https://www.viataromaneasca.eu/revista/arhiva/viata-romaneasca-12-2023/

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top