Averi și poveri de dor

Averi și poveri de dor

38.00 lei

Dumitru Viorel NEAGU s-a născut în satul Lipăneşti din judeţul Prahova, în octombrie 1962.

După absolvirea facultăţii, urmează ucenicia şi stagiatura ca pictor bisericesc, astăzi cu peste 30 de biserici în portofoliu şi sute de icoane.

Membru în cenaclul „I.L. Caragiale” Ploieşti şi în cenaclul „Noduri şi semne” Galaţi.

A publicat două volume de poezie la editura Eikon: Cântece şi descântece clasice şi Legături şi dezlegări de iubire, ambele în anul 2023.

  • An apariție: 2024
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 130
ISBN 978-973-37-2748-4 Categorii: ,

Autor: Neagu Dumitru Viorel

Descriere

Tema care străbate ca un fir roşu toate poemele lui Dumitru Viorel Neagu este iubirea. Dragostea pentru femeia iubită, dorul de ea şi uneori absenţa ei, resimţită dureros, toate dau naştere unor sintagme absolut noi şi mereu proaspete, transferând cititorului emoţia profundă pe care o trăieşte poetul.

O caracteristică a discursului liric sunt imaginile, toate dibaci transpuse liric cu ajutorul figurilor de stil, predilect metafore şi comparaţii. Cu toate acestea există pretutindeni o temperanţă naturală în folosirea lor.

În continua aşteptare a iubitei, poetul imaginează o lume de sensuri vrăjite, cuvinte care vin şi se adaugă unele altora şi se completează inedit şi original, adjective propuse cu totul neaşteptate, care însoţesc substantivele, verbe care dau un tempo mai iute, ori mai lent poeziilor. Căci tot lexicul folosit este unul comun, fără cuvinte preţioase, fără sintagme scrâşnite, dar simplitatea poemelor îţi taie respiraţia, toate dovedind mult rafinament artistic.

Pentru a ajunge la aşa o expresie lirică originală poetul demonstrează de la începutul până la sfârşitul volumului că, alături de sentimentul iubirii, care îi este ca un „catalizator”, el e şi un hăruit şi iscusit mânuitor al penei înmuiate în tăriile unei lumi, la care foarte puţini au acces şi încă şi mai puţini o pot imagina şi picta în cuvinte aparent simple, dar toate rupte din însăşi aripa unui înger al scrisului.

Stela IORGA

 

 

Laborator

Ca pe-o părticică de coajă de lămâie,

Mă pui la microscop,

Ca să vezi din ce este făcut galbenul.

Ieri ai pus o bucată din ce gândeam,

Ca să vezi din ce făcut focul,

Sunt sigur că va veni vremea

Şi-mi vei lua din piept inima,

Ca să o pui la cercetat,

Să vezi din ce eşti făcută tu.

 

Recenzii

  1. Junimea

    Vianu MUREȘAN, Imaginarul stihial reabilitat, în revista „Bucovina literară”, nr. 4-5-6 (398-399-400)/ 2024, pp. 94-96, despre volumul Viorel Neagu, Averi și poveri de dor, Junimea, 2024;
    https://www.facebook.com/p/Revista-Literar%C4%83-Bucovina-100072050842961/?_rdr

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top