Arhipelag critic, vol. I

Arhipelag critic, vol. I

60.00 lei

Adrian Dinu RACHIERU (născut pe 15 septembrie 1949 la Soloneţ, Suceava) este sociolog, critic literar, eseist, prozator, profesor universitar, doctor în sociologie. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie-Sociologie (1971), Universitatea din Bucureşti. Colaborează la numeroase reviste literare şi culturale din întreaga ţară. Membru al USR (filiala Bacău), al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Asociaţiei Sociologilor din România.
A debutat editorial în 1983, cu Orizontul lecturii. Dintre numeroasele volume publicate menţionăm: Poeţi din Bucovina (1996), Elitism şi Postmodernism (1999); Alternativa Marino (2002); Globalizare şi cultură media (2003); Nichita Stănescu – un idol fals? (2006); Eminescu după Eminescu (2009); Poeţi din Basarabia (2010); Ion Creangă. Spectacolul disimulării (2012); Con-vieţuirea cu Eminescu (2013); Romanul politic şi pactul ficţional, vol. I, II (2015, 2018); Politică şi canon literar, vol. I (2021), Voci din exil  (2022).
Premii literare (selectiv): Premiul pentru critică al revistei Luceafărul (1982); Premiul „Mihai Eminescu” – Suceava: 1995, 1996, 2010; Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei: 1995, 1999; Premiul Salonului Internaţional de carte (Chişinău): 2000, 2006, 2007, 2010, 2012; Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002); Premiul pentru critică (Reims, Franţa, 2002); Premiul revistei Lumina (Novi Sad, Serbia): 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova: 2001, 2011, 2012; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru volumul Generaţia orfelină. Mitografii lirice, 2014; Premiul naţional pentru critică „Titu Maiorescu”, Zilele „Convorbiri literare” (Iaşi, 2022).
  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 386
ISBN 978-973-37-2677-7 Categorii: ,

Autor: Rachieru Adrian Dinu

Descriere

Arhipelag critic discută, prin profilurile sintetizatoare propuse, despre o serie creatoare, având drept numitor comun vitregele condiţii formative; ea a fost modelată de interdicţii (lecturi clandestine, maeştri „ascunşi”, biblioteci epurate), provocând o reacţie polemică (ruptura) şi promovând, astfel, la start, un program negativ. Dar, în acelaşi timp, redescoperind – euforic – tradiţia, definind o stare de spirit, angajându-se, prin combustie creatoare, la o lucrare comună, recuperatoare, fecundă, susţinută, prin propulsie adjectivală, de o critică solidară, întâmpinând sărbătoreşte pe noii veniţi.
Adrian Dinu RACHIERU
Adrian Dinu Rachieru nu a fost (nici nu este) ceea ce se cheamă un combatant, cum sunt atâţia articlieri şi încercători cu pixul (să nu spun eseişti) care înlocuiesc construcţia cu expoziţia, el este altceva – este un edificator, un strateg cultural.
Eugen URICARU

Fireşte că pe un cântar al judecăţii valorice (să ne amintim că, etimologic, critica înseamnă „a judeca bine”), contează în primul rând argumentele, demonstraţia cu dovezi imparabile. Adrian Dinu Rachieru posedă această artă, căci a demonstra este anume o artă.
Mihai CIMPOI

Merită apreciată postura de mediator de bun simţ, cu o atentă discernere a nuanţelor, pe care o adoptă Adrian Dinu Rachieru, între momente, opinii, reacţii atât de eterogene încât paginile d-sale laborioase constituie o invitaţie oportună.
Gheorghe GRIGURCU

Recenzii

  1. Editura Junimea

    Alexandru-Bogdan KÜRTI, Malaxorul de octombrie, în revista „Caiete Silvane”, nr. 225/2023, p. 49, despre volumul Adrian Dinu RACHIERU, Arhipelag critic, editura Junimea, colecția „Orizontul lecturii”, 2023, p. 49
    https://caietesilvane.ro/malaxorul-de-octombrie-2/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top