Arca lui Poe

Arca lui Poe

33.00 lei

Laurenţiu Belizan s-a născut pe 28 iunie 1963 în oraşul Slobozia, judeţul Ialomiţa. Din 1970 locuieşte în Buzău. Este poet, prozator şi publicist. A absolvit Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti. În prezent este consilier parlamentar.

A debutat în 2011 cu volumul Pareidolia, poeme, Humanitas, Bucureşti, volum distins în 2012 cu premiul Opera Prima la Festivalul Internaţional Tudor Arghezi, ediţia a XXXII-a. În 2013 a publicat Onirograme, poeme, Editgraph, Buzău, iar în 2015 selfie cu Dumnezeu, poeme, Rafet, Râmnicu Sărat.

A publicat grupaje de poeme în reviste precum: România literară, Luceafărul de dimineaţă, Ramuri, Plumb, Libris, Acolada, Neuma, Algoritm literar, Oglinda literară, Literatura de azi, New York Magazin etc.

Poezii ale sale au fost traduse în engleză, spaniolă şi catalană.

  • An apariție: 2024
  • Format: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini: 80
ISBN 978-973-37-2768-2 Categorie:

Autor: Belizan Laurențiu

Descriere

Va exista lirism chiar şi într-o distopie tehno – asta e ce ţine să ne asigure poezia lui Laurenţiu Belizan. Vom deveni cu toţii un enorm stup uman, tehnologizat & ultradigitalizat (până şi „trotuarul va fi un display”) – ei bine, în acest enorm stup uman va continua să existe „larva candorii”, cerşetorii de lângă supermarket vor recita Rimbaud, un ochi poetic va şti să vadă frumuseţea până şi în lumea asta. Care va fi, fără s-o ştie, o arcă – nu a lui Noe, ci a lui Poe. „Arca lui Poe”, cum zice Belizan – pe care nu un profet, ci un poet va încărca toată frumuseţea care trebuie salvată.

Radu VANCU

 

Poezia lui Laurenţiu Belizan îşi continuă traiectoria, cucerind noi coordonate ale adâncimii, ale amplitudinii viziunii mesianice, ale profunzimii sensurilor şi simbolurilor, ale expresivităţii frapante şi, mai ales, ale căutării de sine, întru şi prin poezie. Cu toată sinceritatea, pot spune că am deplină încredere în talentul lui Laurenţiu şi că, din punctul meu de vedere, merită un loc al lui şi o recunoaştere a valorii liricii sale în literatura contemporană.

Flavia ADAM

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Arca lui Poe”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top