Apropierea sângelui

30.00 lei

Primele amintiri cu Ion ŞERBAN DRINCEA vin de la cărţile sale cu Turnu Severin – reportaje, articole, eseuri despre măreţia locului. Despre podul care unea Dacia cu restul lumii, despre insula nemaivăzută – azi, întrutotul nemaivăzută – care ne putea întâlni cu Imperiul Otoman.

Nu mai ştiu despre ce locuri mirabile din Oltenia, despre ce hidrocentrale şi despre ce vapoare a mai scris, dar mă bucură poeziile sale atât de legate de acasă. Nu numai Marin Sorescu se întoarce La Lilieci, ci şi Ion Şerban Drincea, în fiecare dintre autodefinirile sale: „Am iubiri peste tot/ prima iubire se află într-o stea/ fixată pe cerul satului unde m-am născut/ plecată din privirea mamei/ când mi-a auzit întâiul ţipăt.” Sau: „Câmpul din fața casei mele adună/ pâlcuri de păsări răstignite de foame/ scormonesc pământul/ cu ghearele.” Din ideile generale ale jurnalistului şi ale poetului (Poarta luminilor, Ochiul cercului, Mirarea fructului) se nasc romanele Adevărul pământului şi Chemarea destinului.

Şi mai legat de acasă este Războiul civililor cu îngerii: de acasă sau de continuitate. Despre bucuria şi datoria de a scrie, a scrie, a scrie. A scrie nu doar el, ci şi urmaşii săi. Robert Şerban, cea mai vie prezenţă în literatura anului 2022, şi Tudor Şerban, cel mai tânăr scriitor al familiei. La 80 de ani, Ion Şerban Drincea poate trăi bucuria împlinirilor.

 

Cornel UNGUREANU

  • An apariţie: 2022
  • Format: 11.5 x 20 cm
  • Număr de pagini: 142
SKU: 978-973-37-2543-5 Categorii: ,

Autor: Ion Şerban Drincea

Descriere

Primele amintiri cu Ion ŞERBAN DRINCEA vin de la cărţile sale cu Turnu Severin – reportaje, articole, eseuri despre măreţia locului. Despre podul care unea Dacia cu restul lumii, despre insula nemaivăzută – azi, întrutotul nemaivăzută – care ne putea întâlni cu Imperiul Otoman.

Nu mai ştiu despre ce locuri mirabile din Oltenia, despre ce hidrocentrale şi despre ce vapoare a mai scris, dar mă bucură poeziile sale atât de legate de acasă. Nu numai Marin Sorescu se întoarce La Lilieci, ci şi Ion Şerban Drincea, în fiecare dintre autodefinirile sale: „Am iubiri peste tot/ prima iubire se află într-o stea/ fixată pe cerul satului unde m-am născut/ plecată din privirea mamei/ când mi-a auzit întâiul ţipăt.” Sau: „Câmpul din fața casei mele adună/ pâlcuri de păsări răstignite de foame/ scormonesc pământul/ cu ghearele.” Din ideile generale ale jurnalistului şi ale poetului (Poarta luminilor, Ochiul cercului, Mirarea fructului) se nasc romanele Adevărul pământului şi Chemarea destinului.

Şi mai legat de acasă este Războiul civililor cu îngerii: de acasă sau de continuitate. Despre bucuria şi datoria de a scrie, a scrie, a scrie. A scrie nu doar el, ci şi urmaşii săi. Robert Şerban, cea mai vie prezenţă în literatura anului 2022, şi Tudor Şerban, cel mai tânăr scriitor al familiei. La 80 de ani, Ion Şerban Drincea poate trăi bucuria împlinirilor.

 

Cornel UNGUREANU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Apropierea sângelui”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top