Apeiron

Apeiron

33.00 lei

Claudiu SOARE s-a născut la 24 martie 1969.

În 1994 obţine licenţa în limba şi literatura hindi, la Universitatea Bucureşti, cu lucrarea Sânniasa Upanişad – psihologia renunţării.

Doi ani mai târziu, în 1996, îşi încheie studiile de indianistică la Institutul Naţional de Limbi şi Literaturi Orientale din Paris cu lucrarea Le réalisme mystique dans la littérature de Nagarjun.

Volume publicate:

* Romane: Nimeni sau Fumătorul de pipă (Cartea Românească, 2010), Tratament împotriva revoltei (Humanitas, 2014), Periculoasa blândeţe a vieţii (Fractalia, 2016), Amorexia (Junime, 2023).

* Eseuri: Singurătatea lui Adam (despre neîmplinire şi alte regrete) (Humanitas, 2011), Extaz. Jurnal ingrat (Humanitas, 2014), Omul fără vis şi republica din Eden (Fractalia, 2018), Ierarhii precare, nopţi supravegheate (Junimea, 2021).

* Versuri: Melancolia (Tracus Arte, 2013), Neantul îndrăgostit (Vinea, 2009), Jurnalul unui crocodil ratat (Vinea, 2006), Frica de a trăi din nou (Vinea, 2004), Metafizica Bambara (Vinea, 2001), Psalmii Maimuţei (Vinea, 1998).

A tradus din literatura franceză texte de Michel Houellebecq, L.-F. Céline, Sade, Cioran, Jean Genet, Baudelaire, Artaud, Charles Nodier, Casanova, Michel Onfray, Henri Michaux.

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 20 cm
  • Număr de pagini: 76
ISBN 978-973-37-2872-6 Categorii: ,

Autor: Soare Claudiu

Descriere

În starea de nesfârşit a apelor şi a oglinzilor e poezia lui Claudiu Soare. Sunt în veghe, aproape de acest om cu suflet de adolescent (acele spirite ale cuvântului nicicând trădat): rătăceşte prin el o forţă plină de har ce izbucneşte în vers după adevăr… „Dacă l-aţi fi văzut atunci/înotând în lacuri de munte după adevăr”, acel adevăr unde naşte poezia şi de la care, dacă oamenii se îndepărtează, îşi pierd nu numai minţile, iar catapeteasma pământului şi a popoarelor se prăbuşeşte.

Miron KIROPOL

 

[Claudiu Soare] e cu totul indiferent la ideea de „artă”; mult mai semnificativ decât produsul textual este faptul elaborării lui, în care sunt exteriorizate tensiunile dintre viaţă şi moarte ce guvernează „chimismul” materiei vii. Iar scrierea se converteşte într-un act […] cu conotaţii aproape magice, fiindcă pentru Claudiu Soare cuvântul posedă capacitatea de a provoca „erupţia” materiilor “fierbinţi” din zonele joase ale psihismului. Orice ruptură logică a rostirii […] face să debordeze lavele sufleteşti, le solidifică (în sensul alchimic al termenului), conferindu-le aspectul plin de stranietate al unor meteoriţi dezagregaţi în praf şi în pulbere cosmică.

Octavian SOVIANY

 

 

Vietatea care zboară în multe culori
nu se consideră necesară naturii.
Făptura vorbitoare
nu este obligatorie lumii.
Lumea le dă naştere şi le premiază deficienţele.
Un om se gândeşte pe sine
dacă dragostele existenţei îi sunt insuficiente.
Gândirea este o partitură străină.
A gândi fără să fii conştient că o faci
este un fenomen firesc
pentru făptura vorbitoare,
ba chiar dovada că eşti un bun cetăţean.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Apeiron”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top