Antoine de Saint-Exupéry – Îmblânzirea haosului

Antoine de Saint-Exupéry – Îmblânzirea haosului

38.00 lei

Răzvan VENTURA s-a născut în 1969, la Bucureşti.

Doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (2007), cu o teză despre Gustave Flaubert.

A publicat: Gustave Flaubert – Miracolul absenţei (Bucureşti, Tracus Arte, 2014), Dicţionar francez-român, român-francez de termeni de intelligence (Bucureşti, Editura Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul”, 2017), Materie şi violenţă la Lautréamont şi Apollinaire (Bucureşti, Tracus Arte, 2018), Dublul şi paternitatea la Maupassant (Iaşi, Junimea, 2021). Coautor al unui Dicţionar de scriitori francezi, volum coordonat de Angela Ion, Iaşi, Polirom, 2012, printre scriitorii trataţi numărându-se Jean Anouilh, Anatole France, Antoine de Saint-Exupéry, Georges Simenon.

A publicat articole critice şi eseistică în volume şi reviste de profil filologic, cu privire la Molière, Lautréamont, Gautier, Apollinaire, Maupassant şi alţii.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 212
ISBN 978-973-37-2767-5 Categorii: ,

Autor: Ventura Răzvan

Descriere

Ceea ce ne impresionează de la bun început, în calitate de cititori ai cărţilor sale, este temeinicia informaţiei, calitatea documentaţiei mărturisind despre pasiune şi erudiţie, lectură profundă şi frecventare asiduă a bibliotecilor, Răzvan Ventura fiind nu numai un cercetător de formaţie, ci, mai ales, unul de vocaţie.

Diana RÎNCIOG

 

Este clar identificabil un stil de exhaustivitate critică, de abordare a detaliilor semnificative subordonate unei cupole a simbolurilor (toate preferate unui close reading), de persuasiune scripturală cu o vehementă argumentare şi exemplificare din critica consacrată…

Emanuel LUPAŞCU

 

Aceasta este literatura lui Saint-Exupéry: o îmbrăţişare a unui univers pe care omul nu-l descoperă cu uimire, ci îl acceptă aşa cum este – un haos de fenomenalitate supus unei ordini a percepţiei. În paginile scriitorului francez suntem întâmpinaţi de un cosmos care ne arată cu blândeţe că lumea nu este sortită unei pătrunderi înverşunate, ci mai degrabă unei cercetări blânde, dătătoare de sens nou şi, prin aceasta, de înveşnicire.

Recenzii

  1. Junimea

    Eugenia ȚARĂLUNGĂ, Breviar editorial, în revista „Viața Românească”, nr. 10/ 2024, despre volumul Răzvan VENTURA, Antoine de Saint-Exupéry. Îmblânzirea haosului, Junimea, colecția „Efigii”, 2023.
    https://www.viataromaneasca.eu/revista/arhiva/viata-romaneasca-10-2024/

  2. Junimea

    Diana RÎNCIOG, Răzvan Ventura: Antoine de Saint-Exupery. Îmblânzirea haosului în revista „Atitudini”, nr. 39 (208)/ iulie 2024, pp. 19-20, despre volumul Răzvan VENTURA, Antoine de Saint-Exupery – Îmblânzirea haosului, Junimea, colecția „Efigii”, 2024.
    https://casadecultura.ro/2024/revista-atitudini-iulie-2024/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top