Amneziile doamnei Voltaire

Acasa|Atrium, Cărți|Amneziile doamnei Voltaire

Amneziile doamnei Voltaire

25.00 lei

George CALCAN este un poet ca din altă lume. O lume în care până și ultimul poet este un domn al Poeziei, deci o lume în care ultimul poet dacă nu e poet măcar e domn.
Firește, această lume nu există, dar poetul acestei alcătuiri editoriale o face să existe. Complet dăruit artei cuvântului și cărții, bibliotecar o viață întreagă, poet-poet cât se va scrie poezie, George Calcan este, ca orice aed cărturăresc până-n unghii, deopotrivă victimă și erou; victimă, fiindcă o anume autoritate stihială a talentului său insubordonabil îl obligă să se poarte pe drumurile capricioasei consacrări cu inscripția „Gabarit depășit!” legată de gât – și ce consacrare poate fi aceea?!; erou, fiindcă își dresează atu-ul pregnantei individualități/ origi-nalități, de la un volum la altul, cu un soi, tot mai rar încercat, de distincție veche, înnăscută și, dincolo de duhul provinciei, cultivată.
Visător intratabil. Spirit din temelie halucinant, în har puternic, nobil și rebel. O efigie, se va vedea în timp, din aur vechi, strecurat din apa Ozanei, lângă care s-a născut, a Moldovei literare – și nu numai.
L-am cunoscut la douăzeci de ani și m-a însoțit cu poezia lui, mult mai valoroasă decât o prizează momentul, toată viața.
N-a fost doar o fală, a fost un privilegiu.

Marian DRĂGHICI

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: 11.5 x 20 cm
  • Număr de pagini:: 172
SKU: 978-973-37-2306-6 Categorii: ,

Autor: Theodor-George Calcan

Descriere

George CALCAN este un poet ca din altă lume. O lume în care până și ultimul poet este un domn al Poeziei, deci o lume în care ultimul poet dacă nu e poet măcar e domn.
Firește, această lume nu există, dar poetul acestei alcătuiri editoriale o face să existe. Complet dăruit artei cuvântului și cărții, bibliotecar o viață întreagă, poet-poet cât se va scrie poezie, George Calcan este, ca orice aed cărturăresc până-n unghii, deopotrivă victimă și erou; victimă, fiindcă o anume autoritate stihială a talentului său insubordonabil îl obligă să se poarte pe drumurile capricioasei consacrări cu inscripția „Gabarit depășit!” legată de gât – și ce consacrare poate fi aceea?!; erou, fiindcă își dresează atu-ul pregnantei individualități/ origi-nalități, de la un volum la altul, cu un soi, tot mai rar încercat, de distincție veche, înnăscută și, dincolo de duhul provinciei, cultivată.
Visător intratabil. Spirit din temelie halucinant, în har puternic, nobil și rebel. O efigie, se va vedea în timp, din aur vechi, strecurat din apa Ozanei, lângă care s-a născut, a Moldovei literare – și nu numai.
L-am cunoscut la douăzeci de ani și m-a însoțit cu poezia lui, mult mai valoroasă decât o prizează momentul, toată viața.
N-a fost doar o fală, a fost un privilegiu.

Marian DRĂGHICI

Recenzii

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top