Alfabetul privirii. Însufleţiri filmice ale literaturii

Alfabetul privirii. Însufleţiri filmice ale literaturii

40.00 lei

Filme

Înainte de tăcere, 1978

Înghițitorul de săbii, 1981

Năpasta, 1982

Punct… și de la capăt, 1986

Vinovatul, 1991

Luna verde, 2008

Ana, 2014

 

Volume publicate:

Spectacolul ascuns, 2002

Cortina de cuvinte, 2007

De la Ziditorul la Zidirea, 2007

Goana pe nisip, 2012

Ana – sens și imagine, 2014

Alexa Visarion sau destinul vocației, 2015

Împotriva uitării, 2017

Nostalgia valorii, 2018

Cealaltă scenă, 2020

Profeții spectaculare, 2020

Caragiale vizionarul, 2022

Alexa Visarion. Ecourile amintirii, 2022

Zborul înalt al amintirii, 2024

Râs, lacrimi , tăceri…, 2024

Alexa Visarion în oglinzile timpului, 2025

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 20.5 cm
  • Număr de pagini: 222
ISBN 978-973-37-2970-9 Categorii: ,

Autor: Alexa Visarion

Descriere

La 1 noiembrie 1983, prin Ihab Hassan, am avut privilegiul să-l întâlnesc pe Mircea Eliade în locuința sa din Chicago. Onoare, sărbătoare de neuitat. Am vorbit cu Profesorul și doamna Cristinel aproape trei ore despre România interbelică, despre Emil Cioran și Constantin Noica. Așa am ajuns la patima mea de a întruchipa filmic scenariul Ziditorul, pe care l-am scris în 1978 și pe care comisia ideologică l-a respins imediat, menționând „niciodată acest film”. Am povestit emoționat această versiune cinematografică a mitului creației…

Mircea Eliade la sfârșit a spus: „Domnule Visarion, dumneata ai creat o scriere vie, în vizualitate filmică, cu rezonanță mitică. Ar fi important pentru cultura actuală ca densitatea acestei ecranizări ce include trecutul în prezentul spațiului spiritual românesc cu o tragică tensiune existențială, profetică, să o împlinești ca operă personală”.

*

Un artist cu nume de visare

Citindu-le pe nerăsuflate, înțelegem ceva unic din aceste pagini: Visarion este poetul artist al imaginației neîmplinite, damnat ca Meșterul Manole să își reclădească din fire de spirit propriul univers. De ce? Fiindcă nimeni altcineva – actor, scenograf, operator, compozitor, sunetist… – nu se poate ridica la nivelul lui de fantezie vulcanică! Așa că rămâne însingurat, visând la un teatru ideal, la un film imposibil. Caragiale al lui e enorm de monstruos și monstruos de enorm. Nicio scenă și niciun ecran nu îl cuprind. E gând! Emoție! Vibrație! Nu realitate de scenă sau imagine de peliculă, amenințate de marasmul posibilului. Paginile de față ni se dăruiesc paradoxal, ca o colecție unică de artă ireală, închipuită în taină și cu un titlu pe măsură – „Alexa Visarion: cinematograf visat, teatru fără sfârșit”.

Octavian SAIU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Alfabetul privirii. Însufleţiri filmice ale literaturii”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top