Adevenire

30.00 lei

Andrei HURGHEŞ

Student în anul III la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Litere.

A publicat un grupaj de traduceri din Mihai Eminescu, precum şi o scurtă poezie din creaţia personală, în revista Scriptor.

În anul 2022 o povestire a acestuia, intitulată Omul fără chip, a fost inclusă într-o colecţie bilingvă de creaţii literare studenţeşti, Studenţie în pandemie (Etudiants en pandemie), publicată la Editura Timpul.

 

 

ISBN 978-973-37-2607-4 Categorii: ,

Autor: Hurgheş Andrei

Descriere

Cartea a obţinut Premiul pentru debut al editurii „Junimea” la Festivalul-concurs „CONACHI”, ediţia a XXX-a, Tecuci, toamna 2022.

Preşedintele juriului: Lucian VASILIU

Membri: Florina ZAHARIA,

Horia GÂRBEA, Gellu DORIAN

Secretar: Dan VÎŢĂ

 

Unii spini, odată intraţi pe sub piele, rămân fixaţi în acea regiune obscură a fiinţei multă vreme. Îi vei scuipa ani de zile mai târziu dimineaţa în chiuvetă, vei privi îndelung la ei, aşa cum te uiţi la sâmburele care tronează în miezul sfârtecat al unui fruct. Pata aceasta roşie ce luceşte pe suprafaţa emailată îşi va aminti de prima Lui scăpărare în mintea ta.

În urmă cu mai bine de şapte ani am încheiat o perioadă din viaţa mea marcată de tot soiul de frământări interioare, întrebări de natură religioasă. Iată că acum acea parte dislocată din mine ce se înşurubează în conştiinţa mea. Pot privi cu mai multă claritate la lucruri care, pe vremea adolescenţei, mi se înfăţişau cu un chip tulbure.

 

 

 

Dotat cu abilităţi hermeneutice incontestabile şi o voluptate a lecturii rar întâlnită la generaţia lui, Andrei Hurgheş scrie literatură şi traduce, iată, la cel mai înalt nivel. Am convingerea că numele lui va fi unul cu rezonanţă în cultura română în deceniile care urmează.

Codrin Liviu CUŢITARU

 

Lumea lui Andrei HURGEŞ începe cu o Apocalipsă, revelaţia sfârşitului funcţionând ca un filtru pentru o realitate agonică. Poetul ajunge la intensitate nu doar prin contragerea esenţei, ci şi prin angajarea cuvintelor într-un flux compulsiv.

Cu toate că demersul său e unul riscant, autorul reuşeşte să evite multe dintre capcanele în care cad cei ce aleg să-şi îngroaşe prematur vocea poetică.

Şerban AXINTE

Additional Information

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Adevenire”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top