Actori cu vocaţia mentoratului: State Dragomir, Aurel Ghiţescu, Gina Sandry Bulandra

Actori cu vocaţia mentoratului: State Dragomir, Aurel Ghiţescu, Gina Sandry Bulandra

44.00 lei

Laura TERENTE s-a născut în oraşul Hârlău, Iaşi, la 12 septembrie 1969. Absolventă a Facultăţii de Litere, 1995 (dublă specializare: Limba şi literatura română şi Limba şi literatura engleză), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Din 1995 este muzeograf coordonator al Colecţiei „Istoria teatrului românesc”, Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi.

Doctor în domeniul Teatru şi Artele Spectacolului, Universitatea Naţională de Arte ,,George Enescu” Iaşi, Facultatea de Teatru – 2023.

Contribuţii în sfera teatrologiei şi a istoriei teatrului românesc: Artişti români pe scenele lumii, artişti străini pe scenele româneşti, Despre jurământul din casa Thaliei şi Melpomenei în Revista ,,Colocvii teatrale”, articole, conferinţe: Modernitatea unui curs de artă dramatică de la începutul secolului XX, O bursă de studii în Parisul ,,Anilor nebuni”. Mărturii Aurel Ghiţescu.

  • An apariție: 2024
  • Format: 13 x 20 cm
  • Număr de pagini: 320
ISBN 978-973-37-2741-5 Categorii: ,

Autor: Terente Laura

Descriere

Laura Terente ne oferă şansa unei călătorii în lumea tainică a fondurilor documentare din cadrul Colecţiei „Istoria teatrului românesc”, a Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi. Realizarea sa reprezintă mai mult decât un demers doctoral; ea împlineşte un act prin care vindecă răni culturale produse de nedrepte decizii administrative, prin intermediul cărora documente şi mărturii, ce definesc călătoria Şcolii ieşene de teatru şi a Teatrului moldav, au rămas în umbră. Rigoarea şi pasiunea au determinat-o să îşi extindă cercetările către arhive, bazele digitalizate destinate presei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului Al. XX-lea, dar şi către bibliografia de specialitate (parcursă atent, cu privire obiectivă şi vie).

Anca Doina CIOBOTARU

 

Se încearcă, în ultima vreme, recuperarea memoriei unora dintre cei mai valoroşi reprezentanţi ai artei dramatice româneşti, fie că vorbim despre actori, regizori, scenografi, critici ori teoreticieni teatrali. Mici medalioane sau monografii competente vin să întregească tablouri ale unor perioade în care evoluţia teatrului se creiona căutându-şi personalitatea, formându-şi unitatea, alegându-şi caracterul şi vocaţia.

Dacă despre evoluţia teatrului românesc, în ceea ce priveşte sincronizarea cu ritmul contemporan al fiecărei perioade în parte, s-au alcătuit, într-o mare măsură, registre de reprezentaţii ale stagiunilor, conturând astfel deschiderea către inovările ce domină şi succed cu repeziciune arta teatrală mondială, despre personalităţile întrupate de marii slujitori ai Thaliei, ne-au parvenit, din nefericire, puţine şi disparate date – care să ne ajute în creionarea atmosferei din efervescenţa scenei româneşti.

Laura TERENTE

Recenzii

  1. Junimea

    Carmen MIHALACHE, Cartea de teatru, în revista „Ateneu”, nr. 658/ iunie 2024, p. 12, despre volumul Laura TERENTE, Actori cu vocația mentoratului: State Dragomir, Aurel Ghițescu, Gina Sandry Bulandra, Junimea, colecția „Hamletarium”, 2024.
    https://revista-ateneu.ro/wp-content/uploads/2024/06/at2024_06_net.pdf

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top