77 de cântece pentru Mr. Peanut

77 de cântece pentru Mr. Peanut

30.00 lei

Gelu DIACONU (n. 26 noiembrie 1962, Bucureşti) este poet, prozator şi jurnalist cultural.
A debutat publicistic în 2004, în revista „Oglinda Literară”, cu un grupaj de poeme. În 2006 a debutat în volum cu povestirea Fabian, apărută la Editura Marineasa din Timişoara. În 2008 i-a apărut volumul Antipoeme (Editura Vinea), nominalizat la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” Opus Primum, pentru debut în poezie. Au urmat volumele de poezie Resurse interioare (Editura Marineasa, 2012), blues (Casa de Pariuri Literare, 2013), Resurse umane (Editura Vinea, 2016), mother (Editura Paralela 45, 2018), Ziua în care a murit John Lennon (Casa de Editură Max Blecher, 2019), Tramvaie vechi, autobuze care nu mai vin (Casa de Pariuri Literare, 2022) şi Resurse interioare (reeditare, Casa de Pariuri Literare, 2022). În 2018 i-a apărut la Editura Cartier romanul Sebastian, pentru care a primit premiul „Cartea discretă a anului 2018” din partea Asociaţiei Române a Creatorilor Culturali şi Artiştilor (ARCCA). Cartea a intrat pe lista scurtă la „Festival du Premier Roman”, de la Chambéry. Cel de-al doilea roman, Kaulas, i-a apărut în 2022 tot la Editura Cartier. A contribuit, în calitate de antologator, la apariţia volumului Generaţia O Mie de Semne – 59 de poeţi apăruţi la Poşta Redacţiei, Casa de Pariuri Literare, 2022.
În prezent administrează site-ul cultural www.omiedesemne.ro, care a primit în 2021 Premiul „Promotorul cultural al anului” la Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică „Poezia e la Bistriţa”. Realizator al podcastului „Biblioteca lui Gelu”, un proiect realizat în colaborare cu Dan-Andrei Deaconu şi Mihai Deaconu.

  • An apariție: 2023
  • Format: 13 x 20 cm
ISBN 978-973-37-2708-8 Categorie:

Autor: Diaconu Gelu

Descriere

Principalul merit al acestei poezii, de alt­minteri în ton cu tendinţa generală spre poemul autobiografist, voit prozaizant şi demistificator, este extraordinara ei naturaleţe. Poemul curge firesc, fiecare cuvânt pare pus exact acolo unde trebuie, lipsesc „aluviunile“, scamatoriile stilistice, nimic nu este gratuit sau artificios, iar impresia de autenticitate este deplină. Calităţi ce îi acordă lui Gelu Diaconu un loc important în tabăra, atât de numeroasă, a autenticiştilor.
Octavian SOVIANY
Gelu Diaconu reuşeşte prin aceste 77 de cântece pentru Mr. Peanut – titlul face trimitere în mod evident la 77 Dream Songs de John Berryman – să creeze un spaţiu poetic insolit în care rememorarea face corp comun cu meditaţia existenţială. Autorul găseşte o modalitate atipică de raportare la marile probleme ale omenirii prin această adresare continuă către Mr. Peanut, câinele său, cel care-l însoţeşte pe autor în călătoria de fiecare zi prin purgatoriul personal. Micile sau marile întâmplări ale vieţii sunt trecute printr-un filtru ce estompează emoţia astfel încât se elimină riscul surplusului retoric. Totul curge fără ruperi de ritm, poezia câştigând în intensitate prin acumulare. 77 de cântece pentru Mr. Peanut este un poem despre nostalgie şi acceptare, despre neputinţă, dezamăgire şi detaşare, despre un anumit fel de realitate care atunci când e aproximată prin cuvinte încetează să mai existe. Există în carte şi o anumită naivitate mimată de a privi lucrurile, dar prin această tehnică se ajunge la o intensificare a unei trăiri în esenţă tragice. Clipele consumă din carnea realului şi în urmă nu mai rămâne decât sentimentul unei pierderi iremediabile
.
Şerban AXINTE

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „77 de cântece pentru Mr. Peanut”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top