Clubul de promovare a dialogului și spiritului civic JUNIMEA-SCRIPTOR, ediţia nr. 183

Loading Events

Vineri, 25 noiembrie 2022, la ora 17:00, în Parcul Copou, la sediul redacției Editurii JUNIMEA și a Revistei SCRIPTOR, se va desfășura ediția nr. 183 a Clubului de promovare a dialogului și spiritului civic JUNIMEA-SCRIPTOR.  În cadrul evenimentului, va fi prezentat volumul „Podu’ lu’ Leiba și celelalte povestiri” de Radu Găină, publicat la Editura Junimea, în colecția „Ficțiune și infanterie”.

 

„De faptul că unul dintre reperele sigure ale literaturii noastre îl constituie marea tradiție a prozei moldovenești ne conving și cele câteva duzini de proze scurte care formează conținutul prezentei ediții.

În miraculoasa (și bine documentata, inclusiv prin extrase din jurnale) regăsire de epocă, timpul narării este mixat în mod deliberat cu cel narat, glisarea de planuri făcând din prezent toboganul numai bun să te transporte în echilibrul și siguranța unui univers transfigurat – de mitul creației, în primul rând.

Odată cu înțeleptul închinător, să căutăm, prin urmare, la această pulbere a amintirii din care se va alege aurul prezentului volum.” (Ioan RĂDUCEA)

Cartea va fi prezentată de Florea Ioncioaia.

Amfitrion al evenimentului va fi Ioan Răducea.

Radu Găină

  • Născut la 16.06.1965, la Hârlău, județul Iaşi.
  • Liceul de Filologie-Istorie „Mihai Eminescu”, Iaşi, 1983; Facultatea de Istorie-Filosofie,
  • Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi; UNATC. „I.L. Caragiale”,
  • Facultatea de Film, București.
  • Master în Teoria şi Istoria Filmului, UNATC „I.L. Caragiale”, Bucureşti, 1998.
  • Doctor „summa cum laude” în Cinematografie şi Media, 2011.
  • Distincţii: Marele Premiu APTR (2014), Premiul APTR pentru documentar de cultură (2008),

Premiul UCIN (2017).

  • Realizator la Societatea Română de Televiziune
  • Membru al Uniunii Cineaștilor din România.

Share This Story, Choose Your Platform!

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top