Profesorul Petru Tomegea, din judeţul Suceava, are 50 de ani de activitate la catedră. N-a fost un dascăl tipic şi mai ales nu a fost supus regimului comunist. În timpul orelor de curs îşi delecta elevii cu câteva minute de Pink Floyd.

Petru Tomegea are 72 ani, s-a născut în comuna Bogdăneşti din judeţul Suceava, într-o familie de ţărani din tată în fiu, cu un bunic erou la Mărăşeşti. Profesorul este absolvent al fostului Liceu Pedagogic din Suceava, acum denumit Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, unde a învăţat ca să devină învăţător.

A absolvit apoi cu media 10 Facultatea de Filologie, secţia Limba şi literatura română – Limba şi literatura franceză, a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. „Facultatea am ales-o la îndemnul decanului Facultăţii de filologie, domnul profesor Mihai Lozbă, căruia n-am apucat să-i mulţumesc. Am fost un student ascultător şi nu prea faţă de marii mei profesori: Ilie Dan, Corneliu Dimitriu (care spunea: „să-ţi faci gramatica ta!“), Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Ioan Constantinescu…, adevărate modele de cărturari şi profesori. Îi venerez până în ultima clipă”, mărturiseşte dascălul. Nu a avut voie să se înscrie la doctorat Întrebat dacă a fost în vizorul fostei Securităţi, Petru Tomegea a spus că nu şi-a cercetat dosarul de la Arhive, dar crede că a fost în vizor, fiindcă nu a primit avizul Comitetului Judeţean PCR pentru a susţine doctoratul, pentru că tatăl său era ţărănist. „Mi-am început activitatea ca învăţător şi director al Şcolii din Buda, comuna Râşca şi apoi la Bogdăneşti, la Adâncata şi Bosanci, iar din 1978 până la pensie, la Şcoala Generală Nr. 1, din Suceava. O viaţă de om. Actualmente, editor la TV Plus Suceava şi Crai Nou. Nu am calculat câţi copii am învăţat carte, dar ştiu că foarte mulţi şi-au ales facultăţi, profesii unde admiterea se dădea la română: filologie, teologie, drept, educaţie fizică, miliţie, apoi poliţie, SRI…”, a completat profesorul.

 

Îşi delecta elevii cu Pink Floyd Petru

Tomegea a avut mereu o relaţie de bună înţelegere cu cu elevii săi şi cu părinţii acestora. Cu atât mai mult pe vremea comuniştilor, pentru că nu a acceptat niciodată indicaţiile didactice „oferite cu dărnicie de activiştii PCR, mereu cu ameninţarea sancţiunilor”.  La mijlocul orelor avea grijă să le pună 3-4-5 minute de Pink Floyd, muzică interzisă la vremea respectivă în România. În plus, nu a fost niciodată de acord cu scăderea notei la purtare. „Am avut parte de elevi-copii frumoşi, cuminţi şi deştepţi, azi aflaţi la catedre din ţară ori la unele din cele mai prestigioase universităţi europene, canadiene, americane sau în fruntea unor mari unităţi economice, corporaţii, multinaţionale. Sunt un profesor fericit. Elevii învăţau la fel şi atunci, învaţă şi acum, dar trebuie să le stârneşti interesul. Îmi place la nebunie generaţia actuală, ahtiată după smartphone şi internet, iar curiozitatea copiilor mi-ar prinde extraordinar de bine pentru învăţarea limbii române. Dragostea de copii e aceea care asigură succesul didactic. Nu există profesor bun care să nu aibă ce învăţa de la elevii săi”, a adăugat Petru Tomegea.

 

Le preda miliţienilor gramatică

Înainte de ’89, profesorul era invitat o dată pe săptămână la Clubul Poliţiştilor din Suceava pentru lecţii de gramatică. „Venea cine voia, de obicei cei ce se pregăteau pentru Drept. Cinste lor! Am făcut-o cu o bucurie imensă că doreau să ştie limba română”, a declarat dascălul acum pensionar. Întrebat dacă orele de gramatică ar trebui reluate mai ales pentru politicieni, ştiut fiind faptul că unii dintre ei nu stăpânesc limba română, profesorul a spus că oricine vrea să înveţe gramatică are la dispoziţie materiale suficiente. Numai să vrea. „Problema principală este că nu toţi cei ce se exprimă în public îşi dau seama că o greşeală de exprimare poate fi fatală unui lider politic ori funcţionar superior. Fireşte că pentru o serie de profesii e nevoie de examen la gramatica limbii române. O fac demult englezii, francezii, germanii, japonezii…, de aceea acolo nu se poate vedea devălmăşia noastră… gramaticală. Gramatica la liceu nu se învaţă decât la umanioare, din păcate, iar în învăţământul superior, doar la filologie. De asta nici profesorii altor licee şi facultăţi nu insistă asupra corectitudinii exprimării. Pe vremuri studiau şi gramatică, şi retorică inclusiv preoţii, oamenii de drept, militarii, doctorii, inginerii…”, a declarat profesorul de română.

 

Ce înseamnă ecler în „Argoul Şcolar”

Anul acesta, profesorul Petru Tomegea a reuşit să publice, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Suceava, un dicţionar de argou şcolar. Dascălul susţine că a adunat termeni şi definiţii pe parcursul a 50 de ani de activitate la catedră. „Argoul şcolar este consecinţa unei ore de gramatică dedicată acestei teme în clasa a VIII-a, după care elevii scriau o temă (feed back sau conexiune inversă) cu termenii argotici folosiţi şi auziţi de ei, fişe care au stat la baza dicţionarului. Definiţiile nu le aparţin întotdeauna fiindcă adunarea materialului a durat 50 de ani şi multe cuvinte se repetau cu sensuri diferite. Abia la urmă, a venit intervenţia profesorului referitoare la bagajul semantic şi semiotic. A mai fost şi contribuţia mai târzie a elevilor şi a studenţilor mei, inclusiv din universităţi străine”, a explicat Petru Tomegea. În dicţionarul de argou şcolar semnat de dascălul sucevean se arată că termenul de ecler înseamnă penis; ecran – faţă, figură, fund, fese; elefant – persoană cu funcţie mare, demnitar, şef; evanghelie – cazierul de la poliţie; execuţie – examen, test, scoatere la tablă; fată mare – cocaină, droguri, praf de copt; faţă palidă – om de nimic, străin; fiolă – sticlă de vin, de băuturi alcoolice; gugă – organ sexual feminin; holdană – femeie frumoasă, sexi, pralină, bomboană; iconar – falsificator de diplome; iepure – chiulangiu de la ore; invitaţie la dans – chemare la Poliţie; trofeu – notă scăzută la purtare.

Oana ŞLEMCO

(„Adevărul”, 5 oct 2020)