
De ziua limbii române trec Prutul. „Am impresia că, la Chișinău, mai bântuie încă fantoma socialistă a cărții gratuite oferite în dar de către școală, partid, organizații de tineret. În rest, avem mașini și ceasuri de lux, localuri aglomerate, mall-uri prospere.” 31 august e ziua limbii române. De ziua limbii române trec Prutul. În perioada 29 august-2 septembrie are loc la Chișinău a treia ediție a Salonului Internațional de carte Bookfest. Când ați fost ultima dată la Chișinău? Când ați fost prima oară? Prima oară am fost pe la mijlocul anilor 1990, eram un grup de studenți, la cules de folclor, în satele basarabene. De la Chișinău mi-am cumpărat atunci primul disc de vinil cu formația Queen. De la colindatul satelor îmi amintesc de un fel de vitalitate impetuoasă a oamenilor și de limba lor română, plină de sevă, un amestec de miere și pietre de râu. Și cum „prima oară“ rămâne referința absolută emoțional, peste zeci de ani am retrăit aceleași impresii la Paris, când l-am întâlnit pe artistul vizual basarabean Ghenadie Popescu, cel care a cărat cu roaba o imensă mămăligă prin toată Europa; și am simțit același gust al limbii când am citit-o pe Tatiana Țîbuleac, cea care în romanul „Grădina de sticlă“ face să se ciocnească, în viața unei fetițe, două limbi, româna și rusa, până exact așa, curge o miere ușor amară și se rostogolesc bolovani de râu.
De ziua limbii române trec pe la standul editurii Junimea care își are locul la târgul de carte de la Chișinău prin zecile de cărți de autori basarabeni pe care îi publică programatic în diverse colecții, de literatură, desigur, dar și de eseuri, critică literară sau publicistică. O diversitate esențială care dă măsura, caleidoscopic, a societății de azi din Republica Moldova, prin oameni de condei, profesori universitari, poeți și scriitori, jurnaliști din diferite generații, stăpâni pe o limbă română de poveste.
De ziua limbii române răsfoiesc și decupez subiectiv din cărțile lor post-it-uri și citate de pus pe cartonașe de lux, între toate celelalte semne de carte admirative pe care le așezăm de obicei, când ne referim la literatura română, mai ales între pagini de pe malul drept de Prut.
Irina Nechit, „Malul stâng întreabă malul drept”, Junimea, colecția Dialog XXI: „În 2013, Iolanda Malamen îmi solicita un interviu. La întrebarea «Cum este să fii considerat în același timp scriitor român și străin dincoace de Prut?», i-am răspuns emotiv: «Of, Prutul. E cea mai adormită frontieră din lume. Apa Prutului doarme când curge. Și noi cei din Republica Moldova picurăm de somn. Vedem vise fantastice, facem literatură din ele. Visăm, ne hrănim din vise, unul dintre acestea este că ne-am sincronizat cu literatura română».”
Leo Butnaru, „A fi sau a nu fi! – acesta e răspunsul”, Junimea, colecția XXI: „Sunteți un redutabil «întrebător»” (cam cinci-șase volume parcă), precum și un foarte solicitat «răspunzător» (cum ziceați? «Răspund, deci exist!»).”
Radmila Popovici, „Apa care își bea mîinile”, Junimea, colecția Atrium: „de la un timp/ dumnezeu/ e/ tot mai curios de câte ori/ mă vede îmi face acel/ semn cunoscut/ numai nouă// se apropie// știe că-s supărată/ că-mi poate sări/ țandăra că nu am/ chef de confidențe/ că pur și simplu/ nu-l înțeleg// totuși/ când traversez/ îmi întinde mâna/ de parcă aș avea/ cinci ani/ încontinuu// mă așez intenționat/ pe bordură/ și el ia/ loc lângă mine// surâde auzindu-mă/ cu o doamne tu/ pe bordură// atunci simte că pot/ să-i spun ce/ și cum// își împreunează/ brațele privește înainte/ abia respiră să nu-mi/ atingă aerul// după o tăcere cât lumea/ șoptesc/ lasă-mă să urc/ în tine// nu poți// am coborât/ eu” („pe bordură”).
De ziua limbii române, zeci de alte titluri sunt de răsfoit vineri, 31 august și sâmbătă 1 septembrie, la standul Junimea de la Chișinău, semnate de Leo Butnaru, Alexandru Burlacu, Nicolae Busuioc, Margareta Curtescu, Mircea V. Ciobanu, Vlad Ioviță, Irina Nechit, Adela Novac, Radmila Popovici, Mihai Șleahtițchi, Grigore Vieru, Diana Vrabie. Pe lângă amfitrionii Simona Modreanu și Lucian Vasiliu, sunt invitați să prezinte cărțile Maria Pilchin, Dumitru Crudu, Viorica Zaharia, Ion Hadârcă, Ion Țurcanu, și academicienii Mihai Cimpoi și Eugen Simion. Programul aici.
De ziua limbii române, primesc în exclusivitate și cu bucurie de la poeta Maria Pilchin, acest diagnostic pus la salonul internațional de carte de la Chișinău, ediția 2018, un adevărat manifest: „Dacă e să compar cu alte târguri din România, Franța, Rusia, pot constata, cu un anumit regret, lipsa publicului larg la salon, poate de vină este perioada estivală, concediile și vacanța oferită de către guvern angajaților instituțiilor de stat. Nu știu dacă există vreun studiu în domeniul marketingului editorial în spațiul nostru, dar impresia mea în calitate de scriitor și de angajat al unei edituri (director de marketing al editurii Arc) este că, la Chișinău, mai bântuie încă fantoma socialistă a cărții gratuite oferite în dar de către școală, partid, organizației de tineret etc. Basarabeanul mai crede uneori că e prea scumpă cartea. În rest, avem mașini și ceasuri de lux, localuri aglomerate, mall-uri prospere. Bani sunt, consumăm din plin. Carte mai puțin. Și, în acest sens, nu vreau să citez pe Dimitrie Cantemir, pentru că mai cred că lucrurile pot fi schimbate și ele chiar se schimbă. Reies din vânzările editurii la care lucrez.
Carte se produce, carte se vinde. Desigur, este comod să acuzăm, să criticăm. Or, aici un rol important trebuie să îl aibă ministerele de resort, uniunile de creație, editurile, bibliotecile, școala etc.
Cartea trebuie promovată ca o valoare socială, ca o necesitate a unei comunități. Cartea nu este un lux sau moft. Este o nevoie umană. Și în acest sens, Salonul Internațional de carte Bookfest Chișinău este o locomotivă, care propulsează această nevoie, o materializează, o aduce mai aproape de om. Și doar așa omul poate face un pas pentru a ieși din incultură, ignoranță și gândire rudimentară.
V-ați gândit vreodată la faptul că un mijloc public de transport nu există pentru a fi mereu plin, ci, mai întâi de toate, pentru a face legătura din punctul A în punctul B. Asta este acest târg de carte, el ne face legătura dintre edituri și public, dintre editori și editori, dintre editori și librari, poate și dintre cititori și cititori (mă refer la blogurile care promovează cartea și la cluburile de lectură de pe rețelele de socializare). Cum îl aducem pe cel din urmă la târg este deja o întrebare care nu ține doar de edituri, ea aproape că invocă un anumit contract social în sfera culturii.“ De ziua limbii române, iau altă carte din biblioteca mea de la Paris și subliniez cu roșu acest poem de la pagina 13: „copilul nostru/ împarte cărțile casei/ în «română» și «rusă»/ și copertele noastre/ ca două oști/ stau deoparte/ și de alta/ a drumului/ pe care îl trecem/ prin marea roșie a vieții.” (Maria Pilchin, Poeme pentru Ivan Gogh, Paralela 45, 2015.)
(„Adevărul”, 31 august 2018)
Cristina HERMEZIU
Comenteaza
You must be logged in to post a comment.