CLUBUL de lectură şi promovare JUNIMEA-SCRIPTOR

Vă invităm miercuri, 22 mai ora 16.16, la Sala „B.P Hasdeu” de la B.C.U. „Mihai Eminescu”, să fiţi împreună cu editura „Junimea” şi revista „Scriptor” la ediția nr. 130 a seriei de întâlniri săptămânale dedicate celor mai recente titluri și autorilor junimiști.

Spiritul fiecărui creator este marcat de impulsuri şi energii tectonice – idei, atracţii, obsesii acumulate în adâncurile fiinţei şi convertite la un moment dat în sâmbure germinativ, născător de opere artistice durabile.

Viorel MUNTEANU a privit permanent spre izvoarele culturii muzicale româneşti, făcându-şi însă un crez din asumarea necesităţii ca muzica pe care o compune să se înscrie, cu propria-i amprentă stilistică, în matca universalului. Stau mărturie în acest sens studiile, articolele, interviurile, cronicile care i-au însoţit permanent viaţa şi creaţia, impresionanta recunoaştere a vocaţiei sale creatoare, aureolată acum de lumina tiparului. Viitorul şi trecutul/sunt a filei două feţe…

La vreme de răgaz reflexiv, de tihnă reîntregitoare a sensului unei existenţe memorabile, volumele Retrospecții Viorel Munteanu ne atrag într-un joc al perspectivelor aparţinătoare „prezentului continuu”.

Prof. univ. dr. Gheorghe DUŢICĂ

Post Views: 21

By Junimea|2019-05-21T17:02:38+03:00mai 21st, 2019|Noutăţi|0 Comentarii

Comenteaza

You must be logged in to post a comment.

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.