Avanpremieră editorială – „Ca frunza-n vânt” de Doina PopaAvanpremieră editorială – „Ca frunza-n vânt” de Doina PopaAvanpremieră editorială – „Ca frunza-n vânt” de Doina Popa

Prezenţă foarte discretă în viaţa literară, dar una de sensibilă relevanţă în zona romanului de analiză, Doina Popa s-a născut la 4 decembrie 1953. A debutat editorial cu romanul „Apelul de seară”, 1985. A mai publicat „Sfântă tinereţe”,1998, „Dragostea vine de-a valma”, 2001. Pentru „Himera cu sfetnic aprins” a obţinut în 2013 premiul „Dumitru Pricop”, oferit de Asociaţia „Renaşterea Râmniceană” şi Editura Rafet din Buzău. Acum pregăteşte la Editura Junimea romanul „Ca frunza-n vânt”.

„Îmi era dor să citesc un roman «bengescian» cinstit – analiză psihologică, fie şi cu  despicarea fi­rului în patru, cum spunea «marea europeană» din secolul trecut, in­trigă,  portrete memorabile, tipologii, caractere, notaţii de adâncime, planuri epice fin structurate, lumea de marionete, familia şi so­cietatea, monolog interior, problematica specială a cuplului, explorarea feminităţii în pârg sau în surpare –, în tradiţia pe care va fi deschis-o,  în proza noastră, Hortensia Papadat-Bengescu, continua­tă, apoi, de (uitatele?) Ticu Archip, Maria-Luiza Cristescu, Eugenia Tudor-Anton, Gabriela Adameşteanu, Dana Dumitriu, Alexandra Târziu, Adriana Bittel, Adina Kenereş şi, iată, Doina Popa a cărei carte, «Ca frunza-n vânt» (în pregătire la Editura Junimea, 2016), nu face decât să con­firme această  paradigmă solidă a epicii noastre, structurată în prozele – nuvele, povestiri, romane, schiţe  – «femeilor teribile» din anii ’70 ai literaturii noastre într-o poveste de dragoste care  explorează adâncul cuplului, problematica sa complicată tocmai din raportul pe care, încă G. Ibrăileanu, în «Privind viaţa» şi «Adela»,  îl vedea în termenii amor şi iubire.” (Ioan Holban)

„Ziarul de duminică”, 11 februarie 2016 Prezenţă foarte discretă în viaţa literară, dar una de sensibilă relevanţă în zona romanului de analiză, Doina Popa s-a născut la 4 decembrie 1953. A debutat editorial cu romanul „Apelul de seară”, 1985. A mai publicat „Sfântă tinereţe”,1998, „Dragostea vine de-a valma”, 2001. Pentru „Himera cu sfetnic aprins” a obţinut în 2013 premiul „Dumitru Pricop”, oferit de Asociaţia „Renaşterea Râmniceană” şi Editura Rafet din Buzău. Acum pregăteşte la Editura Junimea romanul „Ca frunza-n vânt”.

„Îmi era dor să citesc un roman «bengescian» cinstit – analiză psihologică, fie şi cu  despicarea fi­rului în patru, cum spunea «marea europeană» din secolul trecut, in­trigă,  portrete memorabile, tipologii, caractere, notaţii de adâncime, planuri epice fin structurate, lumea de marionete, familia şi so­cietatea, monolog interior, problematica specială a cuplului, explorarea feminităţii în pârg sau în surpare –, în tradiţia pe care va fi deschis-o,  în proza noastră, Hortensia Papadat-Bengescu, continua­tă, apoi, de (uitatele?) Ticu Archip, Maria-Luiza Cristescu, Eugenia Tudor-Anton, Gabriela Adameşteanu, Dana Dumitriu, Alexandra Târziu, Adriana Bittel, Adina Kenereş şi, iată, Doina Popa a cărei carte, «Ca frunza-n vânt» (în pregătire la Editura Junimea, 2016), nu face decât să con­firme această  paradigmă solidă a epicii noastre, structurată în prozele – nuvele, povestiri, romane, schiţe  – «femeilor teribile» din anii ’70 ai literaturii noastre într-o poveste de dragoste care  explorează adâncul cuplului, problematica sa complicată tocmai din raportul pe care, încă G. Ibrăileanu, în «Privind viaţa» şi «Adela»,  îl vedea în termenii amor şi iubire.” (Ioan Holban)

„Ziarul de duminică”, 11 februarie 2016 Prezenţă foarte discretă în viaţa literară, dar una de sensibilă relevanţă în zona romanului de analiză, Doina Popa s-a născut la 4 decembrie 1953. A debutat editorial cu romanul „Apelul de seară”, 1985. A mai publicat „Sfântă tinereţe”,1998, „Dragostea vine de-a valma”, 2001. Pentru „Himera cu sfetnic aprins” a obţinut în 2013 premiul „Dumitru Pricop”, oferit de Asociaţia „Renaşterea Râmniceană” şi Editura Rafet din Buzău. Acum pregăteşte la Editura Junimea romanul „Ca frunza-n vânt”.

„Îmi era dor să citesc un roman «bengescian» cinstit – analiză psihologică, fie şi cu  despicarea fi­rului în patru, cum spunea «marea europeană» din secolul trecut, in­trigă,  portrete memorabile, tipologii, caractere, notaţii de adâncime, planuri epice fin structurate, lumea de marionete, familia şi so­cietatea, monolog interior, problematica specială a cuplului, explorarea feminităţii în pârg sau în surpare –, în tradiţia pe care va fi deschis-o,  în proza noastră, Hortensia Papadat-Bengescu, continua­tă, apoi, de (uitatele?) Ticu Archip, Maria-Luiza Cristescu, Eugenia Tudor-Anton, Gabriela Adameşteanu, Dana Dumitriu, Alexandra Târziu, Adriana Bittel, Adina Kenereş şi, iată, Doina Popa a cărei carte, «Ca frunza-n vânt» (în pregătire la Editura Junimea, 2016), nu face decât să con­firme această  paradigmă solidă a epicii noastre, structurată în prozele – nuvele, povestiri, romane, schiţe  – «femeilor teribile» din anii ’70 ai literaturii noastre într-o poveste de dragoste care  explorează adâncul cuplului, problematica sa complicată tocmai din raportul pe care, încă G. Ibrăileanu, în «Privind viaţa» şi «Adela»,  îl vedea în termenii amor şi iubire.” (Ioan Holban)

„Ziarul de duminică”, 11 februarie 2016